De când au existat pe pământ, oamenii s-au rănit, s-au îmbolnăvit și au contactat fel și fe de boli. Medicii au inventat practici medicale, tincturi și au efectuat intervenții chirurgicale pentru a ameliora aceste afecțiuni, de la fel de mult timp. Cu toate acestea, deși astăzi suntem norocoși să trăim într-o perioadă de mari cunoștințe științifice și medicale, din păcate nu a fost întotdeauna cazul.

De-a lungul istoriei, mersul la medic a fost adesea mai riscant decât să-ți asumi riscurile bolii. Standardele slabe de igienă, medicamentele toxice și o neînțelegere generală a anatomiei umane, au condus la unele practici medicale creative, și în cele din urmă periculoase.

De prea multe ori, remediile medicilor au ajuns doar să le provoace pacienților bolnavi mai mult rău decât bine.

Oricum, fără multă trăncăneală fără sens, iată 8 vechi practici medicale care au făcut mai mult rău decât bine.

1. Medicina cadavrelor

Timp de sute de ani, medicii europeni au crezut că o mulțime de boli, pot fi vindecate prin canibalism. Având apogeul de popularitate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, medicii le-au prescris pacienților orice, de la sânge până la cranii măcinate.

Când este frecat pe exteriorul corpului, se credea că grăsimea umană ar putea ameliora durerile și vindeca guta, în timp ce o tinctură de craniu măcinat amestecată cu alcool ar putea ajuta la vindecarea epilepsiei. Bleah.

Se credea că consumul de sânge proaspăt ajută la sănătate și vitalitate generală. Toată lumea, de la laici la regalitate, credea în ideea că cadavrele păstrează „spiritul” persoanei care a trecut. Prin urmare, oricine a consumat rămășițe umane ar putea câștiga o parte din forța lor anterioară.

Oricât de îngrozitor ar părea, medicina pentru cadavrelor a rămas un tratament popular timp de secole, ultima apariție cunoscută având loc în 1908.

2. Mercurul

Astăzi, mercurul este cunoscut ca un element potențial toxic care poate fi dăunător în doze mari. Cu toate acestea, nu a fost întotdeauna cazul. Din secolul al XVI-lea până în secolul al XX-lea, mercurul a fost binevenit ca un medicament vindecător și prescris în mod regulat de medici și consumat de oamenii bolnavi.

Datorită capacităților sale de purjare, medicii credeau că poate vindeca orice, de la constipație la paraziți, gripă și chiar melancolie (ce o fi însemnat asta). Calomelul, versiunea sub formă de pulbere a mercurului, a fost prescris până în secolul al XX-lea.

Cu toate acestea, ingerarea de mercur poate duce, de asemenea, la leziuni pulmonare și toxicitate renală, iar mulți oameni care urmau acest tratament au murit din cauza otrăvirii cu mercur.

În acest caz, vindecarea a fost într-adevăr mai rea decât boala. Moartea!

3. Radiu

Ai spera că, după mercur, oamenii și-ar fi învățat lecția despre utilizarea elementelor potențial toxice ca tonic curativ. Cu toate acestea, din păcate, nu a fost cazul. Dar…ce rost are? Nu…?

Radiul, un alt element periculos, era în mod obișnuit amestecat cu apă și substamța era vândută ca băutură „energizantă”, fără prescripție medicală la începutul secolului al XX-lea.

Apa cu radiu a fost comercializată sub marca RadiThor cu sloganul: „Un leac pentru morții vii”. (Ce…? Zombies…?)

A pretins că nu numai că îmbunătățește nivelurile de energie, dar ar putea ajuta și la digestie, crește vitalitatea și vindecă impotența la bărbați. În ciuda faptului că efectele negative ale radiului asupra sănătății erau deja cunoscute încă din 1913, RadiThor a rămas o băutură și o practică medicală populară, pe tot parcursul anilor 1920, până când guvernul federal a forțat încetarea producției sale în 1932.

4. Antimoniu

Robert James, un medic englez din secolul al XVIII-lea, a inventat și patentat faimosul său „Dr. James’s Fever Powder” în 1747. Dr. James a susținut că mixul său ar putea trata orice număr de afecțiuni, inclusiv febră, scorbut și chiar ciurla la bovine.

Dar era notoriu de secret în privința rețetei pudrei sale de febră. După cum sa dovedit, ingredientul secret a fost antimoniul, un metal toxic. Se credea că antimoniul funcționează ca un remediu pentru orice număr de afecțiuni, inclusiv febră și gută, în principal pentru simplul motiv că îi face pe oameni să vomite.

În secolul al XVIII-lea, medicii credeau că vomitul, era un semn că organismul scăpa de toxine și se reface la o stare naturală, sănătoasă.

Deși există un oarecare adevăr în asta, inducerea vărsăturilor prin ingerarea otravii a făcut, în general, mai mult rău decât bine.

5. Trepanația

Trepanația este una dintre cele mai vechi practici medicale din istoria omenirii. De peste 5.000 de ani, oamenii au încercat să vindece durerile de cap, traumatismele craniene și chiar bolile neurologice prin a găuri craniul pacientului.

Versiunile mai puțin extreme implicau pur și simplu răzuirea sau tăierea unor secțiuni mai mici ale craniului. Dovezi de trepanație au fost găsite în întreaga lume, inclusiv în Europa, China, Rusia și Americi.

O versiune modernă a trepanației, încă există în medicină, numită acum craniotomie. Se face doar pentru a trata condiții extreme, cum ar fi o tumoare pe creier, iar fragmentele de craniu sunt imediat înlocuite.

6. Arsenic

Arsenicul este un alt medicament foarte vechi, datând până la Hipocrate. Însuși părintele medicinei a folosit metaloidul pentru a trata ulcerele și alte răni. Din Grecia antică până în China antică, arsenicul a fost apreciat pentru proprietățile sale medicinale.

Se credea că poate restabili sănătatea și au fost create tincturi pentru a trata mai multe boli, de la răni deschise și ulcere până la boala somnului. În 1786, un medic întreprinzător pe nume Thomas Fowler și-a fabricat propriul remediu pe bază de arsenic și a început să-l îmbutelieze și să-l vândă sub numele Fowler’s Solution.

Soluția Fowler a fost vândută în secolul al XX-lea ca remediu pentru afecțiuni precum psoriazis, astm și arsuri la stomac și a fost chiar folosită în tratamentul leucemiei.

7. Sângerarea

Încă de acum 3.000 de ani, egiptenii antici au fost pionieri în practica sângerării, folosind o lancetă sau lipitori pentru a deschide venele pacientului și a le extrage sângele. Practica s-a răspândit în Grecia antică și a continuat să fie o practică populară în Europa și America până la sfârșitul anilor 1800.

În Europa medievală, medicii credeau că corpul este format din patru elemente: sânge, flegmă, bilă galbenă și bilă neagră.

Dacă unul dintre aceste elemente ar fi dezechilibrate, corpul s-ar îmbolnăvi.

Sângerarea se credea a fi o soluție pentru orice afecțiuni cauzate de excesul de sânge în organism, iar practica a fost folosită pentru a trata boli atât de variate, cum ar fi migrenele, convulsii, durerile de gât și chiar nașterea.

8. Magnetismul animalic

Creat de medicul german Franz Anton Mesmer în anii 1770, magnetismul animalic era credința că planetele emană raze magnetice, care influențează sănătatea umană printr-un fluid magnetic invizibil care pătrunde în corpul uman.

Mesmer credea că boala era cauzată atunci când fluidul magnetic al unei persoane este blocat sau dezechilibrat. Folosind magneți împreună cu anumite gesturi ale mâinii, Mesmer a susținut că poate debloca fluidul magnetic al unei persoane bolnave și poate restabili sănătatea.

Magnetismul animalic, numit și Mesmerism, a câștigat popularitate în Europa. Wolfgang Mozart și împărăteasa Maria Tereza au fost printre pacienții săi.

Cu toate acestea, succesul lui Mesmer a fost, de asemenea, de scurtă durată.

În urma unui scandal care a implicat unul dintre pacienții săi orbi în 1778, reputația lui Mesmer a fost distrusă, iar magnetismul animalic s-a demodat.

Totuși, mesmerismul este considerat uneori și precursorul unei practici cu care suntem cu toții familiarizați astăzi: arta hipnozei.

Istoria medicinei este plină de practici medicale nebunești, discutabile și uneori de-a dreptul periculoase. La acea vreme, majoritatea medicilor credeau cu adevărat că făceau tot ce puteau pentru a-și vindeca pacienții.

Eu mă întreb întreb: ce vor spune istoricii despre practicile noastre medicale moderne peste o sută de ani?