5 dintre cele mai bune miniserii TV făcute vreodată - contemporary-establishment

5 dintre cele mai bune miniserii TV făcute vreodată

Miniseriile TV se bucură de avantajele care lispesc fraților mai mari, cu mai multe sezoane: nu există constrângerile intrigilor pe termen lung și ale amestecurilor de personaje, pot elibera rezervorul creativ într-o singură explozie condensată.

Există un lucru cert. Anumite platforme TV s-au îmbunătățit de-a lungul anilor. Aceste serviciis e extind exponențial, într-un mediu fertil și ideal pentru a experimenta, rezultând niște filme extraordinare.

The People Vs. OJ Simpson (2016)

Bazat pe cartea de succes din 1997 a specialistului mass-media, Jeffrey Toobin, povestea captivantă a procesului secolului XX, este cea mai bună serie non-documentară din categoria crime miniseries.

În mod surprinzător, în ciuda unei distribuții pline de staruri care îi include pe Cuba Gooding Jr. în rolul lui Simpson, Sarah Paulson în rolul Marcia Clark și Sterling K. Brown în rolul lui Chris Darden, drama în zece părți s-ar fi putut plasa mai sus în topuri, dacă nu ar fi avut personaje anoste, în special David Schwimmer ca Robert Kardashian și John Travolta ca avocat principal Robert Shapiro.

Chicago Bulls New Era Outdoor Utility All Over Print Windbreaker - Mens
Chicago Bulls New Era Outdoor Utility All Over Print Windbreaker – Mens

Totuși, este dificil să arunci o miniserie dramatizată, despre unul dintre cele mai mari procese din SUA, ce includ celebrități. Show-ul strălucește cel mai tare în momentele convingătoare cu rasturnări de situație – mărturia polițistului rasist Mark Furman, manipularea greșită atât a probelor fizice cât și a celor ADN, infama probare a manușilor.

Asta pentru că publicul este invitat în culise, pentru a vedea participanții, complotul și reacțiile.

De asemenea, filmul nu se ferește de judecăți rezonabile. În ciuda eșecurilor acuzării, atât tonul general al serialului, cât și ezitările frecvente ale super-echipei de avocați ai apărării lui OJ Simpson, dau o impresie clară: că șansele ca Simpson să fie defapt nevinovat, sunt undeva foarte mici spre nule.

From the Earth to the Moon (1998)

Oarecum uitat în mijlocul aventurilor spațiale din 1998 – Armageddon și Deep Impact – povestea cercetată intens, a căutarii de un deceniu a NASA, de a aseleniza, a fost uimitoare din punct de vedere vizual, bine ritmată și interpretată extraordinar de către distribuția filmului.

Coprodus de Tom Hanks și Ron Howard, From the Earth to the Moon, are 12 episoade, fiecare făcut de un regizor diferit. Rezultatul este o colecție cuprinzătoare în care tonul este rupt – un fel de coezivitate împrăștiată, care funcționează, pentru a împiedica intriga uneori grea, să nu devină prea monotonă.

Departe de povestea eroismului, plin de curaj și glorie, From the Earth to the Moon începe cu Apollo 1 – un dezastru de neuitat, în care un incendiu în cabina navetei, chiar înainte de lansare, i-a ucis pe toți membrii echipajului.

Cea de-a cincea parte a miniseriei, numita „Spider„, este deosebit de captivantă. După ce episoadele anterioare duc telespectatorii prin misiunea Apollo din 1968 – punctată de o lectură dramatică, în direct, la mijlocul misiunii din Book of Genesis – acțiunea revine în 1961, spunând povestea eforturilor unui om, de a-și convinge superiorii NASA, că mijloacele eficiente de aselenizare a oamenilor, implicau nave de debarcare separate, care se angajează într-o întânlire pe orbita lunii. Decizia a fost esențială în construirea treptată a primilor pași ai lui Neil Armstrong pe 20 iulie 1969.

The Night Manager (2016)

O adaptare iîn miniseria BBC, a unui roman din 1993, The Night Manager este povestea în șase episoade a lui Jonathan Pine, un fost soldat, care supravegheaza schimbul de noapte al unui hotel de lux din Cairo, în timpul revoluției din Egipt din 2011. El se implică într-o relație cu patroană unui local mare, care se dovedește că este băgată până la gât, în traficul cu arme, inclusiv arme chimice. El divulgă acest lucru guvernului britanic și încearcă să obțină azil pentru iubita lui, dar ea este ucișa în cele din urmă.

Patru ani mai târziu, îl redescoperim pe Pine ca (ai ghicit) manager de noapte al unui hotel de lux, de data aceasta în Elveția. Chiar când crezi că este totul este ok, Pine dă peste niște informații despre același mahăr interlop, pe care Regatul Unit îl urmărea în Egipt. Un contact din serviciile secrete, Angela Burr, îl imploră pe Pine să o ajute la investigație. Când refuză, ea îi aduce aminte din misiunea sa din Irak, unde se pare ca fusese martor la crimele în masa provocate cu ajutorul unor arme chimice.

Acesta ar fi doar primul episod. Și în timp ce The Night Manager ar fi putut să arunce la gunoi restul de episoade, ceea ce se întâmplă în următoarele cinci episoade ce urmează seamaănă din ce în ce mai mult cu „Homeland”. Morți neașteptate, povești de fundal suprinzătoare și motive ascunse, se combină cu jocurile actoricești puternice, creând astfel un show extrem de convingător.

Chernobyl (2019)

Criza din 1986 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, a fost printre cele mai bune lecții de istorie, cu privire la pericolele cenzurii. În orele ce au urmat exploziei reactorului, oficialii URSS au făcut ceea ce fac frecvent politicienii: au mințit și minimizat dezastrul pentru a se proteja de consecințe și de jena internațională.

Mușamalizarea de la Cernobîl a fost rapidă și strictă: fără a ține cont de sănătatea populației, din ce în ce mai înrăutățită. Oficialii interzic evacuarea și suspendă comunicarea cu exteriorul, reducând la tăcere locuitorii din zonă.

Având în vedere tragedia în cascadă a dezastrului, atât a infracțiunilor cât și a judecăților greșite, creatorii miniseriei au avut cu ce să lucreze: impactul inițial, un suspans ciudat și catastrofa în valuri. Au reușit să descompună cu talent microcosmosul dezastrului, ducând telespectatorii într-o călătorie nespusă și radiocativă, împreună cu personajele. Într-o scenă puternică, un oficial sovietic rămâne sceptic chiar și după ce un om de știință observă strălucirea radioactivă emanată din reactor – un semn sigur că acoperișul este descoperit și deșeuri radioactive se împrăștie în atmosferă.

Drama se dezvoltă, în timp ce mai multe măsuri provizorii sunt încercate în zadar, multe vieți fiind pierdute în feluri oribile, din cauza expunerii la radiații. Pe măsură ce amploarea dezastrului devine din ce în ce mai evidentă și încep evacuările, miniseria înfățișează cu înțelepciune, nu panică umană evidentă, ci un rezultat sfâșietor: uciderea animalelor de companie abandonate, a căror expunere, s-ar putea scurge în zone neafectate, dacă ar fi fost lăsate în urmă.

The Pacific (2001)

În timp ce fratele său concomitent, Band of Brothers din 2001, a fost absolut genial, The Pacific, obține o victorie pentru cea mai bună miniserie de război.

Este o luptă crâncenă. Band of Brothers amintește în mod convingător de încercările companiei Easy, o unitate de parașutiști, aruncată în spatele liniilor naziste, înainte de invazia aliaților din Ziua Z din Nromandia. Compania a suferit pierderi enorme, iar Band of Brothers umanizează eroismul în mod emoționant.

Un singur dezavantaj: Band of Brothers a fost mult prea asemănător cu Saving Private Ryan din 1998. Până în 2001, Europa distrusă de război, era un subiect deja dezbătut de multe ori.

Nu este același lucru și pentru Pacific, care înfățișează pușcașii americani, debarcați pe insule, care au luptat cu japonezii defavorizați de capitulare, din zonele tropicale puternic apărate. Debarcările cu amfibii – întâmplări înspăimântătoare, cu multe victime, repetate la nesfârșit. Pe parcursul filmului au loc lupte aprige în junglă, al cărui decor paradisiac, acoperă capcanele mortale atât ale inamicului cât si a naturii.

Numele episoadelor sunt o listă de campanii desfășurate pe mii de kilometri și care au făcut mii de morți. Guadalcanal. Pavuvu. Peleliu. Iwo Jima. Și în sfârșit, finalul disperat al soldaților japonezi de la Okinawa, a cărei linie Shuri a păstrat ce e mai rău pentru final.

Interesant, Band of Brothers ne arată teama de a fi ultimul care a murit într-un război aprope câștigat iar The Pacific, prezintă teama unui conflict fără sfârșit, în timp ce perspectivele bătăliei finale – o invazie a Japoniei continentale – atârnă ca o sabie a lui Damocles deasupra pușcasilor marini. Asta până când bombele deus ex machina, pun capăt brusc războiului. Toți au crezut că vor muri…până când, nu au murit…iar această vitejie în mijlocul unei anume fel de apocalipsă, este portretizată captivant.

Abonează-te la NewsLetter-ul nostru aici – https://bit.ly/3qnCL6m

eneba.com