Cum face Stewart Copeland?
Putini muzicieni au ajuns la nivelul de canta stiluri diferite ina ceeasi piesa. Unul dintre ei este Stewart Copeland de la The Police. In trio-ul format alaturi de Andy Summers si Sting acest tobosara redefinit stilul pop la tobe. Andy a contribuit cu influente de reggae si jazz, folosind diferite structuri de compozitie si elemente de tobe (cum ar fi octobanele si cinele pentru copii). Pe langa asta a folosit ritmuri sincopate. In acest articol vom merge catre “the Copeland sound” si poate tanarul padawan in materie de tobe va prinde cate ceva.
In perioadele in care producatorii de muzica incercau sa faca sound-ul de tobe sa fie cat mai big si muzicienii incepeau sa foloseasca cazane tip rack (floor toms) de 14″ si 16 “, stewart Copeland mergea in directia total opusa: incerca sa obtina volum si proiecte a sunetului prin tobe mai mici si mai restranse. Cum a reusit sa faca acest lucru?
Nu a fost atat de dificil: un fus de 13″ si ceea ce Tama inventase prin 1978: octobans. In cazul in care nu stii: octobans sunt niste tobe cu incinte tubulare, care au fost grupate initial intr-o serie de opt note bine acordate, de unde si numele lor. In mod normal, au un diametru de 15 cm (6′) si o lungime cuprinsa intre 280 mm (11″) si 600 mm (23,5″). Aceasta lungime diferita a tubului difera fiecarei unitati tonul caracteristic. Dar oricum Copeland iti explica mai detaliat in filmuletul de mai jos.
Te poate interesa si:
Tobosarul american Stewart Copeland, a contribuit foarte mult si la utilizarea splash-ului, de obicei cele de 6 si 8 inch. De fapt, este considerat unul ditre cei mai mari sustinatori ai acestor tipuri de cinele. Acesta de asemenea i-a ajutat pe cei de la Paiste sa dezvolte splash-ul modern. Un exemplu relevant in utilizarea masiva a octobanelor cu splash in trupa The Police o poti gasi mai jos.
Se spune adesea ca exista doua tipuri de tobosari, cei care aleg sa aibe un numar mare de tobe in jurul lor si cei care prefera sa isi aleaga setul care le pun abilitatile in evidenta. Steward Copeland a folosit practic acelasi set pentru toate cele cinci albume ale trupei The Police. Acesta avea un premier Tama 14 x 5″, o toba mare de 22 x 18″, tumuri de 10″, 12 x 8″, 13 x 9″, 18 x 16″ cu octobanuri pe langa. Si daca vorbim de cinele, vorbim in principiu de fusuri.
Se pare ca pentru cei de la The Police, partea principala a percutiei era fusul. Cu un 12″ semnatura Dave Copeland, acesta devolta un atac precis. O aruncatura scurta de ochi asupra celorlalte cinele: 12″ splash si 14″, 6″ cup chime, 16″ crash, 17″ and 18″, 18″ rides.
Probabil de intrebi despre ce este vorba in acest review al tobelor lui Copeland. Curiozitatea este va in timp ce productia si sound-ul The Police s-a schimbat pe parcursul timpului, de la Zenyatta Mondatta (1980, A&M Records) la Synchronicity (1983, A&M Records), setul de tobe a ramas practic acelasi.
Cum cant de fapt ca Stwart Copeland?
Bine, ca sa ajungem la baza, trebuie sa fim clari asupra unui lucru:
Stewart Copeland este considerat unul dintre cei mai influenti muzicieni al stilului pop. Ce inseamna asta? Ei bine acets a adus o groaza de influente de la jazz, muzica libaneza, reggae si in plus si-a si pus propria asupra muzicii create. Acesta este un stil foarte greu de imitat: nimeni nu poate spune ca The Police a cantat tango, dar, spre exemplu Roxane. Daca asculti cu atentie, vei observa groove-ul si timpii care duc spre.
Fii atent la accentii: inca un secret a lui Copeland. Cateodata acesta ii pune regulat aproape simetric precum in piesa “Don’t Stand So Close to Me” dar alteori ii pune cumva random si spontan, ceea ce da melodiei un sound fresh. Sa luam spre exemplu Demolition Man, unde amesteca ritmuri de fus cu accenti random pe ride si brusc totul devine altceva. Este foarte bine sa intelegem de unde vin toate acestea. Acest detaliul face ca la orice alt tobosar sa fie haotic, in cazul lui Copeland este un superb simt al ritmului, la fel ca respiratia.
Tot timpul surprinzator: primul beat a lui Cope land in lina de tob, va surprinde ascultatorul. Ritmuri ne-evidente (ca si cum un accent pe un tom sau o pauza pe a doua bataie) sunt aruncate pentru a schimba vibe-ul piesei. O data ce esti atent si adaugi subtilitate la inceputul bucatii, vei fi din ce in ce mai aproape de stilul lui Copeland.
Te poate interesa si:
Fa ruperi de ritm. Stewart Copeland si-a imbunatatit stilul prin folosirea stilului sincopat (si este considerat unul dintre cei mai buni tobosari in folosirea acestui stil), dar mai e ecva: o maiestrie impresionanta in a mixa stilurile. In acest caz 6/8 si 3/4. Poate suna fizica cuantica dar daca experimentezi se poate rezolva.
Urmareste piciorul drept si vei observa ca este total independent de mana dreapta mai ales in timpul partilor mai tari: accentele pe cinel apar in contratimp cu toba mare. Un alt detaliu care trebuie liat in calcul.
Foloseste tot timpul tehnologia pentru a servi melodia. La un moment dat in timpul piese Walking on The Moon, pentru a da senzaria de heavyness, elimina sau schimba bataile de pe timpii 1 si 3 pe 2 si 4. In plus pe the American este aplicat un delay pe toba mica si pe fus.
Inainte de a termina inca un lucru. Da: betele de tobe. Stewart Copeland si Vater au creat betele de 16″ din walnut si capete ovale ce ajuta la bataile articulate. Dar ceea ce este mai important: tehnica. Vechea dilema a tobosarilor: marched grip sau traditional grip? Tradisional este stilul care se foloseste in general la stilul jazz. Cea moderna este stilul pe care il stim cu totii, tinerea betelor cu ambele maini in aceeasi pozitie.
Copeland este foarte clar in aceasta privinta: “Prefer stilul traditionale. Teoria mea este ca degetul mare este mai puternic decat degetul aratator. Iar presiunea aplicata pe bat cu degetul mare este mai buna.”Cu toate acestea in multe clipuri il putetui vedea pe Stewart Copeland variind stilul clasic.
Sustine proiectul => Contemporary-Establishment
Servicii Foto-Video => https://bit.ly/2NHdcIX
Colaborari foto => facebook.com/TurcuDanielAlexandru
Intra in comunitatea sustinatorilor de arta contemporana printr-un Like paginii de Facebook
