Sepultura – Recenzie Quadra
Sepultura a avut tot timpul o arma secreta, iar numele sau este Andreas Kisser. Chitaristul nu a fost niciodata frontman-ul sau imaginea grupului, dar abordarea sa tribala unica, in ceea ce priveste fromula thrash metal a a mentinut trupa Sepultura interesanta dupa toti acesti ani. Machine Messiah din 2017 a adus un sound fresh si asta i s-a datorat lui Andreas.
Quadra este un ulbum unde persista frecventele joase cu parti simfonice, o productie imensa si un sunet si mai imens decat a avut Sepultura vreodata. Sepultura a fost tot timpul vazuta ca o trupa ce sta bine la capitotlul creativitate, iar albumul Quadra nu face exceptie. Daca partile de cor de pe single-ul “Last Time” nu au fost de ajuns, acest album scoate din Sepultura anumite parti pe care nu le-ai mai auzit pana acum.
Noile elemente intra imediat pe felie cu piesa “Isolation”. Piesa va fi un deschizator excelent al turneului trupei. Productia excelenta completeaza beat-urile salbatice, ce au facut sound-ul Sepultura unic. “Raging Void” este o melodie pe care fiecare fan Sepultura ar fi trebuit sa o asculte deja. Se reintoarce in zilele de glorie “Roots” dar aduce ideei noi Gojira-ish.
Te poate interesa si: Recenzie casti audio wireless Sony WH-CH500
Tobosarul Eloy Casagrande a fost o gaselnita impresionanta in 2013. Pe acest album este probabil cea mai buna reprezentatie de pana acum – o abordare poliritmica, imprevizibila care nu este foarte usor de realizat. Aceste ritmuri combinate cu sound-ul monolitic de chitara a lui Andreas Kisser face track-ul sa sune fantastic.
Cea mai ciudata piesa este “Agony of Defeat”. Ti-ar fi iertat gestul, daca ai fi verificat de doua ori, ce album ai pus atunci cand auzi elemente ce aduc a Nightwish. Nu ne-am fi asteptat la asta nici intr-un milion de ani, dar functioneaza bine.
“Guardians of Eartch” iti arata pe fata dragostea lui Andreas Kisser fata de metalul melodic suedez dand un efect electizant. Ai putea sa juri ca este vro piesa pierduta a celor de la In Flames sau Dark Tranquility. O orchestra ii sustine constant riff-urile lui Kisser. Totul se construieste pana la “Fear, Pain, Chaos, Suffering” piesa ce inchide albumul Quadra.
Te poate interesa si: Mersul la concerte iti prelungeste viata
Acest track duce la extrem senzatia ca acest album este atat de diferit fata de celelalte. Aceasta piesa este un featuring cu Emmily Barreto de la Far From Alaska si va testa enorm rabdarea fanilor. Sectiunile simfonice sunt incredibile.
Totusi fanii old school a trupei nu trebuie sa dispere. “Capital Enslavement” suna a piesa de pe Chaos A.D. Fanii diehard ar trebui de asemenea sa asculte si “Ali”, “Auttem” si “The Pentagram” – o piesa intrumentala care arata ce fel de instrumentisti sunt in trupa de cand Max a parasit trupa. Nu iti face griji. Ei nu au abandonat stilul de pe Roots. Daca ar fi ceva de criticat, ar fi piesa “Means to an End”. Nu este nimic in neregula cu acst track, este o piesa Sepultura pe care ai mai ascultat-o.
Sepultura nu a mai avut nimic de demonstrat nimanui de ceva vreme. Dar pe Quadra , acestia si-au gasit un nou scop si un sound nou in timp ce isi mentin totusi sound-ul calsic ce i-a facut cunoscuti. Este un material foarte bine lucrat care merita tot respectul.
Sustine proiectul => Contemporary-Establishment
Servicii Foto-Video => https://bit.ly/2NHdcIX
Colaborari foto => facebook.com/TurcuDanielAlexandru
Intra in comunitatea sustinatorilor de arta contemporana printr-un Like paginii de Facebook
4 gânduri despre “Sepultura – Quadra – Recenzia unui album cu un sound nou dar totusi clasic”