De ce diferentele de opinie pot fi bune intr-o trupa
Istoria muzicii populare este plina de povesti despre certuri interne si relatii externe care duc plecarea membrilor din trupa sau despartirea totala. The Beatles, Metallica, the Stones, Oasis – si lista poate fi lunga.
Aceste lupte fac o lectura excelenta si ajuta la vanzarea biografiilor muzicienilor. Dar despre ce nu se vorbeste adesea este modul in care aceste conflicte pot avea efecte pozitive asupra calitatii pieselor scrise de muzicieni.
Hit-ul din 1968 a celor de la The Beatles, Ob-La-Di, Ob-La-Da a reusit cu siguranta un mare succes in lumea muzicii mainstream. Dupa cum isi aminteste Geoff Emerick, inginerul lor de sunet, se poate ca piesa sa nu fi vazut niciodata lumina zilei daca John nu s-ar fi saturat de “granny music shit” a lui Paul si nu ar fi inceput sa bata nebuneste in claviartura pianului. Acest lucru a adus brusc la viata piesa, devenind inceputul.
Fast forward 25 de ani in 2003, cand Metallica a angajat un “enhancing coach”, Phil Towle pentru a le fi trupetilor alaturi in studio, in timp ce inregistrau al 8-lea album, St. Anger. Acest lucru a fost foarte bine documentat in filmul Some Kind Of Monster.
Te poate interesa si: Despre Freddie Mercury si calitatile sale vocale
Vocalistul James Hetfield a a controlat atat de mult situatia incat a insistat sa lucreze la album doar patru ore pe zi; restul trupei nu putea face altceva din punct de vedere muzicalin afara acestui interval de timp. Acest lucru a enervat la culme ceilalti membri, cum ar fi bateristul Lars Ulrich. Cu toate acestea, albumul a ajuns pe primele locuri in chart-urile globale.
Atunci cand legaturile romantice din cadrul unei trupe duc la destramare, lucrurile sunt si mai complexe. Totusi chiar si aceste conflicte pot fi o sursa puternica. Ganditi-va la zvonurile Fletwood Mac – cu piese precum The Chain si Go Your Own Way, care au vandut 20 de milioane d exemplare doar in SUA. Sau ultimul album a lui Richard si Linda Thompson ca duo de sot si sotie, Soot out the Lights, care a devenit cea mai apreciata opera a lor.
Desigur, nu toate conflictele dintr-o trupa duc la un final fericit. The Smiths s-au despartit in 1987. Cand fostul baterist al trupei Mike Joyce, i-a trimis pe Morissey si Johny Marr in instanta in 1996 pentru claim-uri de drepturi de autor , judecatorul a decis in favoarea lui Joyce spunand ca Morrissey a fost “deviant, turbulent si neintelegator”. The Police, The Clash, The Pixies sunt alte trupe mari care nu au reusit sa supravietuiasca conflictelor interne.
Te poate interesa si: Shavo Odadjian, basistul System of A Down anunta un nou proiect
Dar rareori auzim despre momentele in care exact aceste lupte creaza melodii si despre modul in care acest lucru poate fi crucial pentru compunerea muzicii. Importanta comunicarii respectuase si consrtuctive este necesara. Cu toate acestea ins tudiourile si salile de repetitii din intreaga lume exista trupe care se cearta pe riff-uri, acorduri, delay-uri, tonuri de chitara sau ca ultimele 5 piese seamana prea mult intre ele.
Este nevoie de timp pentru ca o trupa sa ajunga la ceea ce psihologul american si expertul in creativitate Keith Sawyer o numeste “state of group flow.” Sau dupa cum ar spune psihologul muzical din U.K. Fred Seddon – “state of empathetic attunement“. Mai pe scurt, daca ai rabdare, rezultatele de vor duce dincolo de echivalentul contemporan a “granny music shit”.
Sustine proiectul => Contemporary-Establishment
Servicii Foto-Video => https://bit.ly/2NHdcIX
Colaborari foto => facebook.com/TurcuDanielAlexandru
Intra in comunitatea sustinatorilor de arta contemporana printr-un Like paginii de Facebook
