Interviu cu Daron Malakian de la System of A Down
O data la doua saptamani Daron Malakian chitaristul trupei System of A Down si fondatorul Scars on Brodway viziteaza Disneyland-ul. Alaturi de iubita sa Gayane se plimba prin partul de distractii din Anaheim, California minunandu-se de viziunea fondatorului Walt Disney.
De asemenea acesta merge in Stamples Center din centrul orasului Los Angeles pentru a vedea meciurile echipei de hokey Kings. “Asta ma scoate doua sau trei nopti pe saptamana din casa” spune el. Artistul in varsta de 44 de ani isi vede familia in zilele de duminica iar celelalte zile si le petrece alaturi de prietena sa. El sta noaptea tarziu dupa ce Gayane s-a dus la culcare, el se retrage intr-o camera in care va canta si va scrie muzica.
“Sunt un fel de pustnic” spune el. “Nu am un grup de prieteni din care sa fac parte.” Nu ma duc in cluburi de striptease si nu fac alte chestii pe care oamenii cred ca ar face-o un muzician rock”
A trecut un sfert de secol de cand Daron Malakian a format System of a down, cea mai uimitoare trupa de metal din ultimii multi ani. In ciuda vanzarii a numeroase milioane de albume, perioada de inregistrare a albumelora durat doar 7 ani si s-a incheiat cu lansarea albumului Hypnotize, al cincilea album lansat in 2005. De atunci System of a Don a devenit o trupa care tine turnee din cand in cand dar nu inregistreaza deloc.
Un dintre rezultatele acestor lucruri este ca unii din fanii lui Daron Malakian s-au schimbat. “Dictator”, cel de-al doilea album al proiectului “Scars on Brodway” a fost muzica ce i-a rostit numele pentru un deceniu. Chitaristul si compozitorul nu isi cauta scuze pentru asta – “Scriu muzica in mod constant, chiar daca nimeni nu ajunge sa o asculte” spune el – dar recunoaste ca este placut sa revina pe scena. “Este chiar bine sa facem interviuri. Nu am mai vorbit cu nimeni de 10 ani.”
Ai fost nascut in Hollywood din parinti care au emigrat din Irak. Pe cand erai copil cat de constient erai de trecutul familiei tale?
“Cand eram copil stiam ca este razboi in Irak. A urmat razboiul Iran-Irak. Rudele pe care le-a lasat familia mea inca faceau parte din ce se intampla acolo; unchii mei si verii mei erau de fapt soldati ce luptau. Asa ca stiam ca provin dintr-un loc in care lucrurile nu sunt stabile. Si amandoi parintii mei erau artisti in Irak. Tata era un cunoscut coregraf, iar mama avea diploma in arte si preda la universitate. Mi-am dat seama ca au lasat mult in urma ca artisti pentru a veni in Statele Unite. Mama a lucrat aproape 30 de ani la o banca, in timp ce tata a avut o multime de locuri de munca ciudate. Stiam de foarte mic ca vreau sa fac muzica si sa cant intr-o trupa. Am simtit ca este destinul meu, poate si pentru ca parintii meu au lasat arta si vielile lor pentru a veni in aceasta tara. Aceasta a fost o frota ce m-a condus spre ceea ce fac acum.”
Ca adolescent in Hollywood, fiind fan KISS si Judas Priest erai constient de anumite libertati pe care oameni din alte partii ale lumii nu le au?
“Asta m-a lovit cu adevarata atunci cand System of a Down a reusit ca trupa. Eram in autobuzul de turneu si mergeam spre Baltmore. Era foarte dimineata, abia rasarea soarele. Am vazut orasul si m-am gandit: “Waw, stau aici in autobuzul de turneu, traindu-mi visul. M-am intors catre unul din prietenii mei si i-am spus “Viata mea ar fi fost atat de diferita daca nu s-ar fi mutat in SUA“. Au avut frati si surori care nu au facut aceasta miscare. Stau intr-un autobuz ca membru al unei mari trupe de heavy-metal, cand alternativa era sa fi fost soldat pentru Saddam Hussin. Asta m-a lovit cu adevarat si m-am simtit incredibil de norocos pentru ca parintii mei au emigrat. Daca nu s-ar fi mutat, as fi putut fi soldat in razboiaie si numai Dumnezeu stie cum s-ar fi sfarsit tot”
Te poate interesa si: Povestea despre cum Eddie Van Hallen si-a ingropat chitara alaturi de Dimebag Darell
Ati format System of a Down in 1994. Cat a durat pana ce grupul a intrat pe traiectoria buna?
“System of a Down a cantat rar in baruri care sa fi fost goale. Cred ca suntem putin rasfatati cand vine vorba de asta. Am cantat cu o multime de trupe mai mari in L.A., asa ca intr-un an sau doi oamenii au inceput sa recunoasca ca facem ceva nou si diferit. La acea vreme, casele de discuri nu doreau sa semneze cu noi inca, dar am aveam o groaza de fani in multe orase. Chiar si inainte sa semnam cu casele de discuri, atunci cand cantam, trebuiau sa inchida strazi intregi. Asta din cauza faptului ca veneau copiii in numar foarte mari la concertele noastre. Lable-urile erau reticiente sa semneze cu noi deoarece credeau ca numarul mare de fani de pe Sunset Strip nu s-ar traduce si intr-un numar mare de fani in Texas sau anumite parti ale Europei. Au crezut ca nu vom fi intelesi. Am avut parte de tot felul de sfaturi despre cum sa ne schimbam muzica,astfel incat sa semnam cu , dar eram convinsi ca facem lucrurile corect. Pana si trupe care nu aveau atat de multi fani ca noi, au ajuns sa semneze dar mna erai erau – albi – nu armeni. Noi ne-am asteptat randul si totul a mers bine.”
In sfarsit ati reusit sa il surprindeti pe Rick Rubin. Ce rol joaca el in povestea System of a Down?
“Rick a inceput sa apara spre sfarsitul perioadei noastre de cantat in cluburi, deja de doi sau trei ani. Pe atunci se auzeau niste zvonuri despre niste lable-uri; unii ne duceau la cina si voiau sa semnam cu ei. Dar Rick ne-a vazut o singura data in Viper Room, care este un mic club de pe Strip si l-am recunoscut. Este amuzant ca fusese intr-o masina cu Shavo [Odadjian, basistul trupei System of a Down] cu mult inainte de a fi semnat cu el, si mi-l amintesc pe Shavo spunand ca intr-o lume perfecta Rick ne-ar produce albumele. Asa ca Rick ne-a vazut trupa si potrivit spuselor lui, i s-a parut foarte amuzant, intr-un mod pozitiv. In acea perioada eram foarte animati – eu parca aveam pe cap o creasta roz sau ceva. Dar s-a indragostit de trupa si am decis sa mergem mai departe cu Rick. Pana si in ziua de azi daca am nevoie de sfaturi de la el, ma ajuta. Il pot contacta oricand.”
System of a Down a devenit o trupa multi-platinum. A fost edificator faptul ca puteti crea o muzica of-wall si sa gasiti un public atat de mare?
“Da. Am dovedit ceva oamenilor care au crezut ca nu putem ajunge nicaieri si desigur, ne simtim bine ca am dovedit ca acei oameni gresec. Dar m-am simtit intotdeauna increzator ca ceea ce facem este bine si original si ca faceam ceva ce nu se facuse inca. Nu am simtit niciodata ca trebuie sa schimb ceva. Din start s-a simtit bine.”
System of a Down a mers in turenul Metallica din SUA in 2000 si ai cantat in locul lui James Hetfield la chitara. Cum a fost?
“A fost suprarealist. Am invatat chitara, cantand melodii de la Metallica intr-un garaj minuscul alaturi de alti doi tipi. Asa ca stiam melodiile. Hetfield s-a ranit la spate, si nu era tot timpul pe scena. Noi eram una din trupele de deschidere. Pana in acel moment nici nu ii cunoscusem pe cei din Metallica. Noi cantam atat de devreme incat trupa nici nu apuca sa vina sa ne vada. Dar ma uitam la ei intr-o seara si parea ca se cam chinuie sa cante. Jason Newsted nu canta nici el foarte ok. Asa ca m-am dus la tehnicianul meu si l-am pus sa ii intrebe daca au nevoie de ajutor din partea mea. Si urmatorul lucru pe care il tin minte e ca aveam un Les Paul in manasi m-am suit pe scena cu Metallica – nu sunt sigur nici macar daca stiau cine sunt. M-au intrebat ce melodie stiu si am spus Master of Puppets. Lars a numarat piesa si i-am dat drumul. Uite asa eram in fata a 60.000 de oameni cantand impreuna cu Metallica. Apoi am zburat cu avionul lor privatcatre urmatorul concert si am cantat din nou. A fost incredibil.”
System of a Down exista in ziua de astazi intr-o forma ciudata. Este neobisnuit sa spunem ca este un fel de franciza care exista doar pentru a castiga bani?
“Este gresit. Pentru ca ne place sa cantam piesele si sa mergem in turnee. Ne distram. Cand vine vorba de crearea unui nou album, exista un singur mod in care se scrie un album System of a Down. Majoritatea trupei vrea sa o faca in acest fel mai putin un mebru care ar vrea sa il facem in felul sau. Aceasta este proble. Am material pentru un nou album System. Acum daca ar fi toata lumea gata sa ne strangem intr-un studio, albumul ar fi gata. Daca ar fi fost dupa mine system nu ar fi intrat niciodata in hiatus.”
Vorbiti despre co fractura creativa dintre voi si Serj Tankian nu? Cum se va rezolva acest lucru?
“Este posibil sa nu se rezolve niciodata. Cred ca a fost un moment in care as fi luat acest lucru putin mai personal, dar acum nu mai e. Am realizat ca nu este vina mea. Am avut multe intanliri in acest sens. Nu vreau sa il arunc pe Serj sub autobuz – este prietenul meu – dar nu stiu cum sa-l schimb. Ne-am intanlit cu totii, am discutat dar el a avut idei diferite. Serj nu a fost niciodata un fan inrait heavy-metal sau un tip foarte rock. Nu stiu daca imprataseste aceeasi dragoste fata de genul acesta ca mine. Eu am crescut de mic cu KISS si Slayer. Am vrut sa fiu ca ei intr-o zi. Serj a crescut altfel. El nu a fost un fan hardcore al stilului. Cred ca simtit altfel experienta de a deveni frontman-ul unei trupe heavy-metal de succes.”
Ca rezultat al acestui hiatus de peste un deceniu, ai lansat 12 piese marca Daron Malakian in mediul public. Asta este crima.
“De ce?”
Pentru ca nu este suficient. Esti un compozitor si muzician prolific care nu se face auzit.
Da. Multe sunt legate de System. As putea compune o melodie de la System of a Down si ar fi o smecherie mai mare decat una de la Scars on Brodway, chiar daca ar fi aceeasi melodie, aceleasi versuri, aceeasi piesa. Dar in calitate de Scars on Brodwaynu nu este cine stie ce. Asta ma face sa ma gandesc la faptul ca oamenii asculta muzica in acelasi fel in care poate o pereche de blugi. Devine un brand. Trupele sunt la fel ca brand-urile cred si este destul de frustrant pentru mine. Ca se fiu sincer Serj nici nu a vrut sa inregistreze ultimele doua albume Mazmerize si Hypnotize. Practic ne-am rugat de el sa le facem. In toata acea perioada se simtea cumva outsider.”
Atunci cand Scars on Brodway a aparut in urma cu zece ani, proiectul a fost intampinat cu emotie, dar v-ati retras rapid. De ce?
“Pentru ca mi-am dat seama ca melodiile mele nu erau privite cu acceeasi dragoste, pentru ca nu erau cantate de System of a Down. Nimeni nu stia atunci ca in momentul in care o sa facem pauza, o sa dureze atat de mult. Nici macar nu am vrut ca System sa faca pauza. Daca m-ai fi intrebat pe mine, as fi spus ca facem o pauza de doi trei ani. Aceasta este cea mai mare frustrare a mea. Ma ganeam – Incep acest proiect nou, fac o pauza de doi trei ani si reincepem cu System of A Down. Acest mod de gandire m-a impiedicat sa scot albume timp de 10 ani, deoarece dupa fiecare discutie cu System parea ca vom scoate un album. Si am facut din system prioritatea mea. Pana la urma este copilul meu si raman loial in acest sens. Din cauza acestui angajament nu am scos muzica timp de 10 ani chiar daca am scris mult. Am o cantitate imensa de material.”
Si de ce lucrurile stau diferit in acest moment?
“Am o mai buna intelegere a lucrurilor si asta m-a schimbat. A trecut foarte mult timp, ceea ce m-a vindecat putin. Simt ca acum este un moment mai bun sa fac muzica cu Scars on Brodway decat a fost in 2008.”
Se ridica albumul dictator la standardele muzicii lansate pana acum?
“Da, altfel nu as fi lansat acest album. Am dovedit deja ca pot sa nu lansez materiale noi. Trebuie sa fiu un fan al muzicii mele inainte de oricine altcineva. Sunt foarte dur in legatura cu ce creez si si greu de impresionat. Daca sunt impresionat de ceea ce fac, atunci vor fi si alti oameni.”
Dupa ce ai admis ca traiesti un stil de viata destul de ermetic. Esti multumit de set-up-ul tau?
“Da. fac lucruri, dar nu sunt genul de lucruri pe care oamenii le-ar astepta de la un muzician rock. A face muzica ramane cel mai important lucru; chiar daca nimeni nu ajunge sa o asculte, tot o fac. Fara muzica m-as simti foarte lipsit de sens. Ma concentrez pe artasi aceasta arta se intampla sa fie compozitia muzicala. Vreau sa scriu muzica de care sa fiu mandru. Pentru asta traiesc.”
In cele din urma, cauza cu care a fost cel mai mult ascociata trupa System of a Down a fost genocidul armean din 1915. Care a fost contributia voastra in acest sens?
“Cred ca foarte multi oameni nu au stiut despre acest masacru pana sa il faca system of A Down celebru. Suntem unii dintre punitii oameni care au avut la dspozitia o scena mare pe care sa vorbim despre genocidul Armean. Au fost si alti armeni celebri care au facut-o dar nu au fost atat de vocali in acest sens. Multi armeni imi multumesc pentru asta, dar din punctul meu de vedere acest lucru nu necesita multumiri. Ar fi fost gresit sa nu facem asa ceva avand in vedere deschiderea pe care o avem. Sunt foarte mandru de contributia pe care am adus-o acestei cauze. Nu este un lucru despre care veti invata in cartile de istoriesi cred ca ste extraordinar ca am gasit un traseu diferit pentru a vorbi despre ceea ce s-a intamplat de fapt.”
Servicii Foto-Video => https://bit.ly/2NHdcIX
Colaborari foto => facebook.com/TurcuDanielAlexandru
Intra in comunitatea sustinatorilor de arta contemporana printr-un Like paginii de Facebook
7 gânduri despre “Daron Malakian de la System of A Down: alternativa era sa fi fost soldat pentru Saddam Hussein…”