Studiu – Muzica

E o experienta traita de toata lumea: auzi un fragment dintr-o piesa veche de mii de ani si esti transportat instant inapoi in timp, intr-un moment anume, ca si cum ai pasi intr-un fel de masina a timpului. Simti totul efectiv ca si cum ar fi chiar acolo. Relatia dintre muzica si memorie este una puternica, iar cercetarile recente spera sa descopere felul in care aceste amintiri ar putea fi folosite in scop terapeutic. Aceasta “terapie” este deja utilizata in cazul pacientilor cu dementa, a batranilor, sau a celor care se lupta cu depresia.

Muzica este de mii de ani o metoda mnemonica foarte importanta. David C. Rubin, specialist in memoria autobiografica si traditii orale, explica in cartea sa “Memory in Oral Traditions”[Memoria in traditiile orale] cum povesti epice, precum Iliada si Odiseea lui Homer au fost transmise din generatie in generatie folosind mijloace poetice. Inainte ca naratiunile sa poata fi notate undeva, ele erau cantata. Traditiile orale, verbale, depindeau de memorie.

Hipocampusul si cortexul frontal reprezinta doua dintre regiunile principale din creier care sunt asociate cu memoria si care stocheaza cantitati incredibile de informatie in fiecare minut. Totusi, nu este intotdeauna la fel de simplu sa extragem informatiile de care avem nevoie, ele nu vin pur si simplu atunci cand vrem noi. Muzica ajuta, intrucat ofera un ritm si o rima, iar uneori aliteralii care ajuta la deschiderea cutiutei in care informatia de care avem nevoie este pastrata. Nu numai structura unei piese, dar si melodia si imaginile pe care aceasta ni le creaza, ne ajuta sa ne amintim informatii.

Aceasta tehnica isi pastreaza importanta si astazi. Cercetatorii din domeniul neurostiintelor au analizat mecanismele creierului pe care le implica memoria, descoperind faptul ca orice insiruire de cuvinte, odata pusa pe o linie muzicala, devine mult mai usor de retinut. Textul invatat pe muzica este mult mai simplu de reamintit atunci cand este auzit ca un cantec, si nu ca un discurs oral.

Totul in cap

Exista o legatura intre muzica si memorie, dar de ce de multe ori, cand auzim o anume piesa, simtim diferite stari puternice, in loc sa ne reamintim pur si simplu versurile?

Exista tipuri diferite de memorie, printer care memoria explicita si cea implicita. Memoria explicita, este cea intentionata, o restaurare constienta a trecutului, adesea caracterizata prin intrebari de genul: unde eram atunci? Cu cine eram?

Memoria implicita este o forma spontana, reactiva a memoriei.  Robert Snyder, compositor si coordinator al programului de sunet de la Institutul de Arta din Chicago, spune despre aceasta: “O mare parte a memoriei se intampla de fapt la nivelul mintii inconstiente. Sunt aspecte care tin de memories si care pot fi reamintite implicit, adica in afara contientului. Memoria implicita cuprinde alte structure fata de sistemul memoriei explicite”. Memoria explicita este cea care poate fi afectata de patologii precum Alzheimerul. Comparativ, sistemele implicite sunt mult mai robuste. Sydner explica cum ca: ”lucrurile care ne afecteaza din exteriorul constientului sunt frecvent considerate foarte puternice”. In alte cuvinte, memoria implicita nu numai ca este emotionala, ci si durabila.

In mod notabil, amintirile stimulate de muzica sunt asociate frecvent cu perioade particulare din vietile noastre. Piesele clasice ne trimit instantaneu cu gandul la adolescenta sau la perioada de adult tanar, mult mai des decat piesele foarte recente. S-ar putea intampla acest lucru datorita faptului ca aceasta este o perioada care este in mod deosebit importanta si palpitanta , atunci cand experimentam lucruri pentru prima oara si incepem sa devenim independent. Totul este nou si semnificativ. Ulterior, viata devine mai neclara. Muzica evoca emotii, dar sunetul si sentimentul pe care il transmite, desi importante, nu defines in mod necesar sentimentele noastre. O piesa trista poate la fel de bine sa fie asociata cu un moment fericit din  viata noastra, nu neaparat cu un moment trist, si invers.

Soundtrackurile vietilor noastre

V-ati gandit vreodata de ce, cel mai frecvent, muzica pop este cea care ne trezeste amintiri? Pentru inceput, ea este mai mereu in fundal, indifferent daca am ales-o noi sau nu. Este mereu ceva contemporan la radio, in baruri, cluburi si in orice alt spatiu public, care cumva ajunge sa fie atasat de o perioada anume. Totodata, muzica pop apartine momentului.  Asculta muzica pop a anilor ’60-’70, de exemplu, si o sa iti faci o idee despre cum suna perioada respective. Celelalte genuri muzicale se caracterizeaza prin ceva usor abstract, astfel ca ajung sa fie cumva detasate de perioada originara si pot fi mai greu de incadrat in timp.

Cretien van Campen, autorul cartii “The Proust Effect: The Senses as Doorways to Lost Memories”[Efectul Proust: Simturile ca Usi spre Amintiri Pierdute], cerceteaza felurile in care diferite simturi  actioneaza ca madlenele pentru autorul francez Marcel Proust in “Cautarea timpului pierdut”, atunci cand o singura muscatura din prajitura il trimite inapoi in copilarie, cu toate mirosurile, culorile si sentimentele asociate. Mare parte din munca lui Campen se ocupa cu studiul creierului, insa el face o observatie importanta referitor la ce se intampla in afara mintilor noastre: “Mirosurile difera, prin faptul ca ele presupun o amintire personala, in timp ce exprerienta muzicii contine ceva foarte social. Amintirile muzicale sunt adesea impartasite cu alte persoane”.

Ascultam impreuna, mergem la concerte sau petreceri cu alti oameni. Si insusi faptul ca muzica este o parte a vietii pe care o impartim cu alti oameni – adesea oameni importanti – este cel care o face sa devina foarte importanta, fiind adesea prezenta in situatii semnificative, precum nunti sau inmormantari, unde luam parte la evenimente majore ale vietii.

Persoanele care au suferit leziuni traumatice la nivelul creierului au adesea problem cu memoria. Muzica ii poate ajuta, aducand inapoi cateva dintre momentele speciale ale vietii lor, care au fost uitate. Cei care sufera de dementa isi pot declansa amintiri vii, ascultand piese auzite in tinerete. Campen evidentiaza si efectul pe care muzica il poate avea asupra depresiei. Ea ii poate ajuta pe oameni sa isi reaminteasca perioade dificile din viata lor, care nu erau de fapt atat de suparatoare pe cat credeau. “Persoanele depresive simt adesea ca este ca o patura peste vietile lor”. Faptul ca asculta muzica si isi reamintesc diferite experiente, “ii poate ajuta sa isi aminteasca experiente mai complexe.” Chiar daca acestea nu sunt intotdeauna positive, el considera ca “ar putea fi mai bine conturate”. Chiar daca muzica nu ne poate vindeca, de multe ori ea ajuta.

Campen este optimist in ceea ce priveste munca sa pe viitor:”Oamenii isi fac astazi o multime de griji despre uitare si problemele cu memoria. Dar frumusetea este ca incepem sa ajutam sa isi aduca aminte.” Iar pentru multi, asta este muzica pentru urechile lor.

Sustine proiectul => Contemporary-Establishment

Servicii Foto-Video => https://bit.ly/2NHdcIX

Colaborari foto => facebook.com/TurcuDanielAlexandru

Intra in comunitatea sustinatorilor de arta contemporana printr-un Like paginii de Facebook